Tehnicile de supravieţuire sunt tehnici si abilitati pe care o persoană le poate folosi/utiliza într-o situaţie deosebita/periculoasă (de exemplu, dezastre naturale) pentru a se salva sau a salva pe alţii. La modul general, aceste tehnici sunt menite să asigure necesităţile de bază pentru viaţa umană: apă, hrană, adăpost, locuinta/habitat , precum şi mentinerea unei minti lucide , pentru a semnala pentru ajutor, pentru a evita interactiunile neplacute cu animale, şi pentru a acorda un eventual prim ajutor. În plus, abilităţile de supravieţuire sunt de multe ori idei de bază şi abilităţi pe care stramosii nostri le-au folosit dealungul a mii de ani, astfel încât dobandirea acestor competenţe sunt o rememorare a istoriei.
Multe dintre aceste abilităţi ne permit petrecerea/calatoria în locuri îndepărtate sau mai greu accesibile (munti, pesteri, medii extreme) si/sau sunt modalitati de a prospera în natură. Unii oameni folosesc aceste abilitati pentru a aprecia mai bine natura şi se bucura de ea nu doar pentru supravieţuire.
Multe dintre aceste abilităţi ne permit petrecerea/calatoria în locuri îndepărtate sau mai greu accesibile (munti, pesteri, medii extreme) si/sau sunt modalitati de a prospera în natură. Unii oameni folosesc aceste abilitati pentru a aprecia mai bine natura şi se bucura de ea nu doar pentru supravieţuire.
Un adapost improvizat (o coliba) este un spatiu care protejează o persoană de vitregiile mediul, chiar cele periculos de reci/calde şi permite un somn odihnitor. Un adăpost ca definitie poate varia de la un "adăpost natural", cum ar fi o peşteră sau o groapa , la o formă intermediară de adăpost , cum ar fi un adăpost de umplutura , un şanţ săpat langa un copac şi acoperite cu frunziş, sau o groapa/pestera in zăpadă, pina la la structurile facute complet de om, cum ar fi o prelată, un cort, sau chiar o coliba/bordei.
Aprinderea unui foc creste în mod semnificativ capacitatea de a supravietui fizic si mental. Aprinderea unui foc fără chibrite sau bricheta se poate face mai usor prin utilizarea scanteiri dela o piatră naturală şi oţel cu iască. Este necesara insusirea mai multor tehnici de-a facere un foc înainte de plecarea în natura/pustiu. Căldura furnizată de un foc incalzeste corpul, usuca hainele ude, dezinfecteaza apa, prepara alimente. Nu trebuie sa trecem cu vederea factorul psihologic, siguranţă data şi protecţie asigurata de foc. In salbaticie, focul poate oferi o senzaţie de acasă, un punct focal, si mai ales o sursă de energie esenţială. Focul poate descuraja animalele sălbatice sa atace supravieţuitori, chiar daca animalele sălbatice pot fi atrase de lumina si caldura unui foc. Lumina si fumul emis de un foc pot fi de asemenea folosite pentru a lucra pe timp de noapte şi pot constitui un semnal de salvare.
O fiinţă umană poate supravietui fara apa in medie trei-cinci zile presupunând că conditiile de mediu sunt favorabile si nu sunt extreme, altfel nevoia de apa creste si rezistenta la supravietuire fara apa scade ...
O persoană obisnuita va pierde 2-3 litri de apa pe zi în condiţii normale, pe vreme caldă, uscată, sau rece pierderile cresc pana la patru - şase litri de apă sau alte lichide pe zi , manualele de supravieţuire vă recomandă să beţi apă ori de câte ori va este sete.
Lipsa apei (deshidratarea) duce la letargie, dureri de cap, ameţeală, confuzie, şi în cele din urmă moarte. Chiar şi deshidratare uşoară reduce rezistenta si impiedica concentrarea, ceea ce este periculos într-o situaţie de supravieţuire în cazul în care gândirea limpede este esenţială. Pentru a evita deshidratarea, prima prioritate este localizarea unei surse de apă potabilă şi/sau a face apa cât mai sigura posibil, adica a o potabiliza.
Pentru a evita foamea , lipsa hranei , puteti folosi rădăcini si tuberculi , fructe, ciuperci comestibile, nuci comestibile, fasolea si alte seminte comestibila, cerealele comestibile sau frunzele comestibile, in unele tari ar mai fi comestibili si unii cactuşi şi chiar algele sunt unele comestibile. Cu excepţia frunzelor, aceste alimente sunt bogate in calorii, oferind energie pentru organism. Plantele sunt cele mai accesibile surse alimentare care se pot găsi uriunde : în junglă, in pădure sau in deşert, deoarece acestea sunt fixe şi pot fi, aşadar, gasite fără prea mult efort.
Putem discuta si despre cunoştinţele, aptitudinile, şi echipamente (cum ar fi arcuri, capcane şi plase) necesare pentru a aduna hrană prin prindere animalelor vii , prin vânătoare sau pescuit.
In situatiile extreme trebuie se putem distinge alimente comestibile de cele toxice , aceasta se poate face printr-o serie de expuneri progresive a lor pe piele şi apoi in gura înainte de inghitire, cu perioade de aşteptare şi verificările pentru simptome. Cu toate acestea, mulţi experţi, resping această metodă, afirmând că chiar şi o cantitate mică de alimente toxice pot provoca disconfort fizic, boala, sau deces. Un pas suplimentar numit testul zero este uneori necesar pentru a evalua comestibilitatea unui produs alimentar potenţial.
Cunostintele de prim-ajutor (primul ajutor necesar în special in zonele pustii) pot ajuta o persoană sa supravieţuiasca şi sa traiasca chiar daca are leziuni şi boli care ar putea altfel ucide daca nu ar fi ingrijite .
Aprinderea unui foc creste în mod semnificativ capacitatea de a supravietui fizic si mental. Aprinderea unui foc fără chibrite sau bricheta se poate face mai usor prin utilizarea scanteiri dela o piatră naturală şi oţel cu iască. Este necesara insusirea mai multor tehnici de-a facere un foc înainte de plecarea în natura/pustiu. Căldura furnizată de un foc incalzeste corpul, usuca hainele ude, dezinfecteaza apa, prepara alimente. Nu trebuie sa trecem cu vederea factorul psihologic, siguranţă data şi protecţie asigurata de foc. In salbaticie, focul poate oferi o senzaţie de acasă, un punct focal, si mai ales o sursă de energie esenţială. Focul poate descuraja animalele sălbatice sa atace supravieţuitori, chiar daca animalele sălbatice pot fi atrase de lumina si caldura unui foc. Lumina si fumul emis de un foc pot fi de asemenea folosite pentru a lucra pe timp de noapte şi pot constitui un semnal de salvare.
O fiinţă umană poate supravietui fara apa in medie trei-cinci zile presupunând că conditiile de mediu sunt favorabile si nu sunt extreme, altfel nevoia de apa creste si rezistenta la supravietuire fara apa scade ...
O persoană obisnuita va pierde 2-3 litri de apa pe zi în condiţii normale, pe vreme caldă, uscată, sau rece pierderile cresc pana la patru - şase litri de apă sau alte lichide pe zi , manualele de supravieţuire vă recomandă să beţi apă ori de câte ori va este sete.
Lipsa apei (deshidratarea) duce la letargie, dureri de cap, ameţeală, confuzie, şi în cele din urmă moarte. Chiar şi deshidratare uşoară reduce rezistenta si impiedica concentrarea, ceea ce este periculos într-o situaţie de supravieţuire în cazul în care gândirea limpede este esenţială. Pentru a evita deshidratarea, prima prioritate este localizarea unei surse de apă potabilă şi/sau a face apa cât mai sigura posibil, adica a o potabiliza.
Pentru a evita foamea , lipsa hranei , puteti folosi rădăcini si tuberculi , fructe, ciuperci comestibile, nuci comestibile, fasolea si alte seminte comestibila, cerealele comestibile sau frunzele comestibile, in unele tari ar mai fi comestibili si unii cactuşi şi chiar algele sunt unele comestibile. Cu excepţia frunzelor, aceste alimente sunt bogate in calorii, oferind energie pentru organism. Plantele sunt cele mai accesibile surse alimentare care se pot găsi uriunde : în junglă, in pădure sau in deşert, deoarece acestea sunt fixe şi pot fi, aşadar, gasite fără prea mult efort.
Putem discuta si despre cunoştinţele, aptitudinile, şi echipamente (cum ar fi arcuri, capcane şi plase) necesare pentru a aduna hrană prin prindere animalelor vii , prin vânătoare sau pescuit.
In situatiile extreme trebuie se putem distinge alimente comestibile de cele toxice , aceasta se poate face printr-o serie de expuneri progresive a lor pe piele şi apoi in gura înainte de inghitire, cu perioade de aşteptare şi verificările pentru simptome. Cu toate acestea, mulţi experţi, resping această metodă, afirmând că chiar şi o cantitate mică de alimente toxice pot provoca disconfort fizic, boala, sau deces. Un pas suplimentar numit testul zero este uneori necesar pentru a evalua comestibilitatea unui produs alimentar potenţial.
