Starea denumita apocalipsa sistemului financiar
este sfârşitul unui sistem care şi-a dovedit limitele si pentru ca nu există o
soluţie colectivă (doar catastrofele sunt colective) pe termen mediu rezolvarea este doar individuală.
Primii loviţi sunt cei angrenaţi în
mecanismele colective de colectare şi redistribuire a banilor, atât publici cât
şi privaţi. Dintre ei posibil ca va apare un nou val de profitori, cei care ştiu
locurile în care sunt ascunse posibile prazi ...
Ramane masa celor cu prea
puţină putere dar cu suficientă libertate, care încă îşi pot alege singuri
drumul. Unii vor fi învăţat să vadă mai bine oportunităţile unui nou început, unele bune altele mai putin bune. Cele mai de pret active la nivel individual sunt competentele fiecaruia,
in masura in care sunt utile celorlalti la momentul respectiv , calificările utile direct indivizilor începând cu
medicii şi terminând cu meseriasii care ştiu să aplice măcar o mică parte din
fizica învăţată în liceu si care au deprins etica muncii de calitate.
Pot fi considerate oportunitati bune si o casă care să consume mult mai puţin pentru încălzire
când combustibilul e scump sau lipseşte, o seră capabilă
să hrănească o familie, atunci când studiile pe care le credea de viitor nu mai
folosesc la nimic, in anumite situatii chiar si o "armă" ca unic reprezentant al legii şi ordinii în
faţa haitelor lihnite, ar putea deveni o oportunitate a lumii de maine.
Posibila aparitie a unei viitoare apocalipse
a actualului sistem nu e o veste bună dar nici nu e o tragedie fara de iesire, dar se poate transforma într-o tragedie dacă nu exista o orientare si o reasezare a perspectivelor
personale .
