- Supravieţuirea primitivă: furtul, turnătoria, cerşitul, hoţia, prostituţia, agresarea simţurilor, a duşmanilor, chinuirea fizica a altora... Inainte de a se ocupa de salvarea celorlalţi, fiecare cetăţean trebuie să işi rezolve mai întâi propria soartă fără a cere ajutor. Se poate trăi fie de azi
pe mâine, ca frunza în bătaia vântului, dar şi demn ca om bine
integrat în ţara şi societate. Un membru valoros al comunităţii trebuie să
fie conştient, treaz responsabil, nu să alerge mereu după satisfacerea instinctelor primare, tot acceptând noi şi noi compromisuri mintale,
morale sau corporale.
- Supravieţuirea imediată, într-o situaţie, care te ameninţă cu posibilitatea
morţii rapide, este necesar un răspuns corespunzător trebuie sa actionezi rapid si precis. In acest domeniu sunt nenumarate invataturi de supravietuire, de prim-ajutor, de salvare. Dar, când n-ai pentru ce
trăi vei muri. Iar pentru a vrea să
supravieţuieşti nu e suficientă totdeauna frica de moarte. Adeseori există
motive şi mai puternice cum ar fi dorinţa să termini o acţiune în care eşti
implicat, dar din care, aparent n-ai foloase personale, să ajuţi pe
cineva (iubita, copiii, familia, etc) sau să realizezi o faptă înălţătoare .
- Supravieţuirea pe termen lung Natura
şi istoria ne arată clar că cei slabi vor pieri. Atât la nivel de individ cât şi de grup. Situaţiile grave în care se
pune problema dispariţiei lente, după un timp pot fi: războiul armat, psihologic, economic, cultural, religios; conflictele interetnice; detenţia în închisoare;
o boală sau epidemie gravă; poluarea morală sau a mediului. Pentru a
supravieţui, fiecare din noi trebuie să se adapteze altfel va dispărea. Atitudinea mentală
adecvată, optimistă, gândirea clară, voinţa de a scăpa sunt cei mai importanti
factori ,peste 90% din total, pentru salvare sau supravieţuire.